marți, 11 februarie 2014

Tetris



Cu toţii cred că ne-am jucat măcar odată în viaţă renumitul joc Tetris. Ţin şi acum minte când am primit cadou de la "Moş Crăciun" acel joc. Era de culoare neagră şi cică avea 9999 de jocuri în 1. Acum, după atâţia ani, mi-am instalat jocul pe telefon. Deşi grafica este cu mult peste cea de pe jocul pe care îl primisem în copilărie, principiul e acelaşi, să încerci să elimini cât mai multe linii orizontale în urma îmbinării corecte a pieselor de diferite forme. Într-un weekend, în timp ce mergeam cu autocarul spre oraşul natal, din lipsa de ocupaţie, am hotărât să mă joc Tetris pe telefon. În timp ce mă jucam am avut poate o mini-revelaţie. Mi-am dat seama că acest joc seamănă foarte mult cu realitatea, sau mă rog, cu realitatea pe care ne-o creăm noi. După cum am spus mai sus, ideea jocului e să elimini cât mai multe linii orizontale. Obiceiul nostru care este? Să unim piesele în aşa fel încât, să ne rămână o coloană liberă pentru o linie verticală, care să elimine din start 4 linii orizontale. Dar linia respectivă venea foarte rar în timpul jocului, aşa că, de multe ori aşteptând linia aceea ne aglomeram spaţiul cu tot felul de structuri care duceau în final la terminarea jocului (Game Over). La fel se întâmplă şi în viaţa reală. Oamenii de obicei trăiesc după acelaşi principiu. Speram ca linia respectivă să apară şi să ne transforme viaţa într-una perfectă. Fie că linia ar reprezenta o stare materială, sau că este vorba despre o stare spirituală, cu toţii o aşteptăm. Dar aşteptând această linie, de multe ori viaţa trece pe lângă noi şi pierdem poate atâtea lucruri importante. Fericirea se poate clădi şi treptat. Poţi combina şi alte piese ca să ajungi la rezultatul dorit, nu trebuie doar să speri că va veni linia respectivă şi va face ca totul să fie bine. Ar trebui să iau şi eu un exemplu de la acest joc, dar în realitate, căci în joc deja am stabilit un high score şi asta pentru că nu am mai aşteptat să vină linia salvatoare, ci pentru că am lipit piesele pe care le-am avut la îndemână. Thank you Tetris!

marți, 24 decembrie 2013

Crăciun Fericit!

    Şi a mai trecut un an. Dorinţa ce mi-am pus-o anul trecut se pare că nu s-a împlinit, dar pentru prima dată în câţiva ani nu sunt supărat. Din contră, sunt fericit şi am un sentiment de împlinire. Mai multe întâmplări au făcut ca astăzi să am această stare. Majoritatea au fost întâmplări triste. Noi oamenii suntem aşa concepuţi încât să vedem doar răul din viaţa noastră şi mai ales lipsurile. Rar ne oprim să medităm asupra lucrurilor pe care le deţinem. Cel mai important lucru este sănătatea. Anul acesta am simţit-o pe pielea mea cât de greu este să nu poţi să faci unele lucruri din pricina unor probleme de sănătate. Doar atunci realizezi cât de importantă e. Un alt cuvânt care cântăreşte mult în viaţa noastră este fericirea. Ce ne face pe noi într-adevăr fericiţi? Să deţinem lucruri materiale, palpabile. Ar trebui însă să apreciem fericirea adusă de către momentele petrecute alături de cei dragi, familie, prieteni. Trebuie să ne gândim şi la cei mai puţini norocoşi, cei a căror feţe se luminează pur şi simplu la o pungă cu bunătăţi primită de la "Moşul". Pentru mine anul acesta a fost un an în care am reuşit să dăruiesc şi eu la rândul meu. Nu vă pot explica sentimentul pe care l-am avut ştiind că cineva, undeva, o să fie fericit, măcar pentru o clipă. Vorba aceea "You had to be there".
O să închei cu un tradiţional: Crăciun Fericit! Let's hope that 2014 will be better than 2013 :)

vineri, 5 iulie 2013

Nothing more

It's the little "things" in life that matter.

And as time passes...those "things" still remain the ones that matter the most.



duminică, 23 iunie 2013

Somewhere on top of the "World"

Totul e legat de muzică. Nici nu aş vrea să fie altfel. Cum zicea o prietenă bună, ea te duce şi te aduce. Te duce cu gândul în trecut, unde parcă totul era bine, te aduce înapoi în prezent, despre care nu îţi poţi exprima o părere şi pe urmă te duce în viitor, unde totul este incert. Un viitor, pe care îl visezi parcă cu ochii deschişi. Starea de bine transmisă de atingerile fine ale corzilor de chitară din această melodie superbă, m-au dus cu gândul la doi tineri, care acum câţiva ani au petrecut câteva clipe frumoase deasupra unui mic orăşel pitoresc situat în inima ţării. El, spontan ca de obicei, a
reuşit să o "răpească" pentru o jumătate de oră şi să o ducă într-un loc destul de banal, vizitat de multă lume în trecut, dar care în prezenţa ei, reprezenta poate cel mai frumos loc de pe Pământ în acele clipe. Pe o muzică parcă special selecţionată din timp, trupurile lor se legănau sub cerul înstelat şi luminile statice ale oraşului. Parcă acum aş fi acolo, în trecut. Muzica m-a dus acolo. Îi mulţumesc pentru această călătorie în timp. I will always be a traveler...

joi, 23 mai 2013

Miracle


    De-a lungul vieţii toţi suntem "atinşi" de anumite melodii, mai mult decât de altele. Aceste melodii pur şi simplu au sens atunci când se joacă cu simţurile noastre. Nici măcar nu trebuie să aparţină unui anume gen adorat de noi. Muzica tot timpul te surprinde. Totul are sens, atunci când sunetele şi versurile se îmbină şi te transpun într-o locaţie care în mintea ta, reprezintă "videoclipul perfect" pentru melodia respectivă. Totul se încununează cu o stare generală de bine. Lumea din jur parcă se mişcă în slow motion iar tu eşti de neatins. Ei, aceste stări mi le transmit de aproximativ o săptămână, remixul unei melodii. Ca de obicei, versurile mi se potrivesc, parcă ar fi fost compuse pentru mine. I am also looking for a miracle.

vineri, 12 aprilie 2013

Don't...wait for me...



    Oare există melodia perfectă? Melodia care să reuşească să înşire cuvânt cu cuvânt ceea ce aştepţi tu de la viaţă sau măcar de la un anume aspect al ei, cum ar fi dragostea sau partenerul perfect? Uite că eu am reuşit să o găsesc cel puţin pe cea care mi se potriveşte mie. De la versurile ei, până la ritmul care oscilează de la lent la alert, pentru mine melodia aceasta reprezintă o adevărată revelaţie. Nu de puţine ori m-am pierdut cu gândul prin peisajele pitoreşti pe care le întâlneşti între Sibiu şi Mediaş atunci când călătoreşti cu trenul, ascultând această melodie în câşti. Versurile se potrivesc foarte bine cu situaţia mea şi cu ceea ce aştept eu în materie de "parteneră", deşi "ea" mi-a spus "să nu o aştept"! :)


Motopony - Wait for Me

 

Girl come to me in a dream,
and I don't even know her name.
A pretty mark upon her breast
to signify her from the rest.
Her and I are just the same,
Building bridges out of fame.
She stands upon a dinner plate
and tells me that I'll have to wait.

Wait for me,
I know it won't be easy.
What a thing to believe in a dream

Perhaps I knew her long ago,
I wrote her poems at 9 years old.
But then I did become a man
and let her slip right through my hands.
I practiced all my wit and charm
Had many girls on every arm.
I learned the depths of love and hate,
but never did learn how to wait.

Wait for you,
You say it like it's easy to do.
what a thing to believe in a dream.

I have you know that all my life
I have been searching for a wife.
A partner and a confidant,
A girl who wants the things I want,
A girl who doesn't come along,
'Cause she's already where I'm going.
Stand upon a broken stage
I beg you darlin' please, please wait.

Wait for me,
I know it won't be easy.
What a thing to believe in a dream.
I believe in a dream.