Anul trecut pe data de 14
februarie, dată cunoscută de mulţi sub numele de „Valentines Day”, am postat o
mică povestioară despre relaţia „dragoste adevarată / timp”. Ei anul acesta o
să încerc să îmi expun părerea despre această sărbătoare atât de importantă
pentru cupluri şi atât de urâtă de cei care din diferite motive încă nu şi-au
găsit „perechea” . Mai sunt însă şi cupluri care refuză să sarbătorească
Valentines Day din cauza faptului că a devenit o sarbătoare prea comercială.
Întradevăr, în perioada aceasta toată lumea încearcă să profite de pe spatele
celor care sărbătoresc Valentines Day, organizează party-uri, tot felul de
reduceri, se vând jucării de pluş, flori, etc., dar să fim serioşi, asta nu e o
scuză. Eu unul cred că aş sărbători această zi, dacă nu aş fi „forever alone”.
Totul ţine de imaginaţie. Această sărbătoare nu trebuie să fie presărată cu tot
felul de clişee. Trebuie să fi inventiv şi să încerci să mai schimbi din
vechile obiceiuri, mai ales dacă monotonia a început să se aştearnă uşor peste
relaţia ta. Pregăteşte-i ceva special, nu-i cumpăra bijuterii, dacă eşti mai
îndemânatic construieşte-i tu un cadou (va fi mai apreciat decât ceva cumpărat,
asta dacă persoana de lângă tine este genul fetei căreia îi place să fie
surprinsă), nu-i dărui trandafiri roşii (dăruieşte-i „trandafiri albi”) sau încearcă alte flori (ea va aprecia gestul)
şi cel mai împortant (sărută-i buzele dar nu uita să o săruţi pe frunte, după
ce o strângi cu toată puterea în braţe, ca să ştie că „o iubeşti”). De ce să nu
sărbătoreşti acestă zi? De ce să spui că nu ai nevoie de o zi să dovedeşti
persoanei de lângă tine că ţii la ea? Dacă stai bine şi te gândeşti, în viaţă,
an de an sărbătoreşti cel puţin o zi specială. Fie că e ziua ta de naştere,
ziua de nume, sau în cazul în care eşti căsătorit/ă, sărbătoriţi ziua în care
v-aţi unit destinele (asta dacă nu uită bărbatul...săracul :) ). Cum am spus mai
sus, şi aşa probabil a intervenit monotonia în relaţia ta, de ce să nu încerci
să reaprinzi din flacăra care ardea la început când te bucurai şi pentru un
simplu sms cu „Ce faci?” sau un banal „:*” după care tu te trezeai cu un zâmbet tâmp pe
faţă. Poate sunt copilăros acum, dar să fim serioşi, toţi ne bucurăm când ştim că
cineva se gândeşte la noi, în fond şi la urma urmei suntem oameni. Mă bucur
pentru cei ce au ocazia să petreacă clipe de neuitat alături de persoana
iubită, eu aş proceda la fel, dacă aş avea pe cineva lângă mine azi, dar din
moment ce nu am, o să încerc să fac haz de necaz, ce-mi rămâne altfel de făcut.
Dacă stau bine şi mă gândesc cred că mereu am fost „forever alone” de
Valentines Day. Povestea vieţii mele. Deocamdată nu am ce să fac în privinţa
asta. Tot stau şi sper că se va schimba ceva
sau „cineva”, dar uşor uşor îmi
dau seama că urmăresc umbre şi că nimic nu se va schimba, deşi în adâncul
inimii ştiu că ea e persoana potrivită pentru mine şi probabil şi ea ştie asta.
Atunci intervine întrebarea „De ce nu?”. Probabil
nu voi afla niciodată răspunsul la această întrebare şi într-un final o să
ajung să trăiesc alături de o persoană pe care o culeg, că tot cunosc vorba
„Alegi până culegi!”. În fine, nu vreau să dramatizez, că azi trebuie să fie o
zi fericită. Sper să fie aşa, pentru cei care o sărbătoresc şi cei care nu o fac, din diferite motive,
mai mult sau mai puţin plauzibile.
Don’t forget „Your Love Means Everything”...
