Cu toţii cred că ne-am jucat măcar odată în viaţă renumitul joc Tetris. Ţin şi acum minte când am primit cadou de la "Moş Crăciun" acel joc. Era de culoare neagră şi cică avea 9999 de jocuri în 1. Acum, după atâţia ani, mi-am instalat jocul pe telefon. Deşi grafica este cu mult peste cea de pe jocul pe care îl primisem în copilărie, principiul e acelaşi, să încerci să elimini cât mai multe linii orizontale în urma îmbinării corecte a pieselor de diferite forme. Într-un weekend, în timp ce mergeam cu autocarul spre oraşul natal, din lipsa de ocupaţie, am hotărât să mă joc Tetris pe telefon. În timp ce mă jucam am avut poate o mini-revelaţie. Mi-am dat seama că acest joc seamănă foarte mult cu realitatea, sau mă rog, cu realitatea pe care ne-o creăm noi. După cum am spus mai sus, ideea jocului e să elimini cât mai multe linii orizontale. Obiceiul nostru care este? Să unim piesele în aşa fel încât, să ne rămână o coloană liberă pentru o linie verticală, care să elimine din start 4 linii orizontale. Dar linia respectivă venea foarte rar în timpul jocului, aşa că, de multe ori aşteptând linia aceea ne aglomeram spaţiul cu tot felul de structuri care duceau în final la terminarea jocului (Game Over). La fel se întâmplă şi în viaţa reală. Oamenii de obicei trăiesc după acelaşi principiu. Speram ca linia respectivă să apară şi să ne transforme viaţa într-una perfectă.
Fie că linia ar reprezenta o stare materială, sau că este vorba despre o stare spirituală, cu toţii o aşteptăm. Dar aşteptând această linie, de multe ori viaţa trece pe lângă noi şi pierdem poate atâtea lucruri importante. Fericirea se poate clădi şi treptat. Poţi combina şi alte piese ca să ajungi la rezultatul dorit, nu trebuie doar să speri că va veni linia respectivă şi va face ca totul să fie bine. Ar trebui să iau şi eu un exemplu de la acest joc, dar în realitate, căci în joc deja am stabilit un high score şi asta pentru că nu am mai aşteptat să vină linia salvatoare, ci pentru că am lipit piesele pe care le-am avut la îndemână. Thank you Tetris!
