Nothing more

It's the little "things" in life that matter.

And as time passes...those "things" still remain the ones that matter the most.

Somewhere on top of the "World"

Totul e legat de muzică. Nici nu aş vrea să fie altfel. Cum zicea o prietenă bună, ea te duce şi te aduce. Te duce cu gândul în trecut, unde parcă totul era bine, te aduce înapoi în prezent, despre care nu îţi poţi exprima o părere şi pe urmă te duce în viitor, unde totul este incert. Un viitor, pe care îl visezi parcă cu ochii deschişi. Starea de bine transmisă de atingerile fine ale corzilor de chitară din această melodie superbă, m-au dus cu gândul la doi tineri, care acum câţiva ani au petrecut câteva clipe frumoase deasupra unui mic orăşel pitoresc situat în inima ţării. El, spontan ca de obicei, a
reuşit să o "răpească" pentru o jumătate de oră şi să o ducă într-un loc destul de banal, vizitat de multă lume în trecut, dar care în prezenţa ei, reprezenta poate cel mai frumos loc de pe Pământ în acele clipe. Pe o muzică parcă special selecţionată din timp, trupurile lor se legănau sub cerul înstelat şi luminile statice ale oraşului. Parcă acum aş fi acolo, în trecut. Muzica m-a dus acolo. Îi mulţumesc pentru această călătorie în timp. I will always be a traveler...

Miracle

    De-a lungul vieţii toţi suntem "atinşi" de anumite melodii, mai mult decât de altele. Aceste melodii pur şi simplu au sens atunci când se joacă cu simţurile noastre. Nici măcar nu trebuie să aparţină unui anume gen adorat de noi. Muzica tot timpul te surprinde. Totul are sens, atunci când sunetele şi versurile se îmbină şi te transpun într-o locaţie care în mintea ta, reprezintă "videoclipul perfect" pentru melodia respectivă. Totul se încununează cu o stare generală de bine. Lumea din jur parcă se mişcă în slow motion iar tu eşti de neatins. Ei, aceste stări mi le transmit de aproximativ o săptămână, remixul unei melodii. Ca de obicei, versurile mi se potrivesc, parcă ar fi fost compuse pentru mine. I am also looking for a miracle.

Don't...wait for me...

    Oare există melodia perfectă? Melodia care să reuşească să înşire cuvânt cu cuvânt ceea ce aştepţi tu de la viaţă sau măcar de la un anume aspect al ei, cum ar fi dragostea sau partenerul perfect? Uite că eu am reuşit să o găsesc cel puţin pe cea care mi se potriveşte mie. De la versurile ei, până la ritmul care oscilează de la lent la alert, pentru mine melodia aceasta reprezintă o adevărată revelaţie. Nu de puţine ori m-am pierdut cu gândul prin peisajele pitoreşti pe care le întâlneşti între Sibiu şi Mediaş atunci când călătoreşti cu trenul, ascultând această melodie în câşti. Versurile se potrivesc foarte bine cu situaţia mea şi cu ceea ce aştept eu în materie de "parteneră", deşi "ea" mi-a spus "să nu o aştept"! :)

Motopony - Wait for Me

 

Girl come to me in a dream,
and I don't even know her name.
A pretty mark upon her breast
to signify her from the rest.
Her and I are just the same,
Building bridges out of fame.
She stands upon a dinner plate
and tells me that I'll have to wait.

Wait for me,
I know it won't be easy.
What a thing to believe in a dream

Perhaps I knew her long ago,
I wrote her poems at 9 years old.
But then I did become a man
and let her slip right through my hands.
I practiced all my wit and charm
Had many girls on every arm.
I learned the depths of love and hate,
but never did learn how to wait.

Wait for you,
You say it like it's easy to do.
what a thing to believe in a dream.

I have you know that all my life
I have been searching for a wife.
A partner and a confidant,
A girl who wants the things I want,
A girl who doesn't come along,
'Cause she's already where I'm going.
Stand upon a broken stage
I beg you darlin' please, please wait.

Wait for me,
I know it won't be easy.
What a thing to believe in a dream.
I believe in a dream.

Cu paşi mărunţi spre un alt "Forever Alone on Valentine's Day"

Ce repede trece timpul. Parcă doar ieri am postat "Forever Alone on Valentine's Day" sau "True Love". Defapt aceste două articole le-am postat în 14 februarie 2011 şi 2012. Anul acesta m-am grăbit un pic cu articolul şi asta din pricina faptului că oricum nu o să sărbătoresc Valentine's Day deşi e al-3-lea an la rând şi cică "third time's the charm". Nu şi în cazul meu, ar fi culmea. M-am gândit puţin la sărbătoarea aceasta a iubirii. Sunt de aceeaşi părere ca şi anul trecut, trebuie sărbătorită, de ce nu? Dar mi-a trecut un gând prin minte, care m-a determinat să scriu şi anul acesta ceva. Deşi această sărbătoare nu are vârstă, m-am gândit că totuşi trăirile sunt altele, în funcţie de gradul de "tinereţe" al celor care sărbătoresc Valentine's Day. Oare nu sunt trăirile mai intense dacă eşti tânăr? Adulţii sunt împânziţi de problemele cotidiene încât nu cred că trăiesc această sărbătoare cum se cuvine. Probabil vor fi flori, vor fi praline de ciocolată, dar oare va fi pasiunea caracteristică "vârstelor fragede"? Cred că depinde şi de cât de tinere le sunt sufletele îndrăgostiţilor. Poate un cuplu de bătrânei, peste care timpul şi-a lăsat vizibil amprenta, trăieşte mai intens o sărbătoare de genul, prin simplul fapt că un singur buchet de flori poate declanşa un flashback într-o clipă. Doamna care l-a primit, în acel moment vede toate sărbătorile iubirii, că este vorba de Valentine's Day sau Dragobete, pe care le-a petrecut cu persoana care i-a dăruit florile respective. Eu văd lacrimi de fericire în acel moment, în ochii ei, nu ştiu de ce, dar aşa îmi imaginez. Vârsta a-2-a nu ştiu dacă trăieşte la fel de intens asemenea momente, dar cu siguranţă există şi excepţii de la regulă, asta dacă există o regulă, poate e doar ceea ce îmi imaginez eu. Tinereii o trăiesc intens, sunt sigur de asta. Când eşti tânăr nu ai atâtea pe cap, sufletul ţi-e mai deschis, mai dornic să se hrănească cu gesturi mici care în acel moment îţi fac inima să bată cu un "beat" mai mult pe minut sau mai puţin, atunci când un sărut îţi taie pur şi simplu răsuflarea...
     Happy Valentine's Day tuturor cuplurilor, iar pentru mine sper ca 2014 o să fie mai generos în privinţa acestei sărbători...sooner or later...

2012 revised

    Doamne ce an! Gânduri, planuri, liste, parcă toate au fost de prisos. Dacă ar fi să fac un bilanţ cu tot ce s-a întâmplat în 2012 şi aş aşeza plusurile şi minusurile într-o balanţă, mă tem că s-ar înclina mai mult spre rău. O să iau doar 3 lucruri din viaţă şi o să încerc să le asociez cu o cifră, "1" semnificând bine, iar "0" semnificând rău. Deci, să începem cu cel mai important lucru din lume, sănătatea. În 2012 nu pot să zic că am dus-o rău din acest punct de vedere, până pe sfârşitul anului, când pe lângă o tuse seacă de care nu mai scăpam cu tot felul de tratamente am mai avut şi marea surpriză de a afla că am o ruptură de menisc, aşa ca de final, că tot nu a mai venit apocalipsa mult aşteptată. Aşa că sănătăţii o să îi dăm un "0" pentru că am avut şi ani mai buni. Dragoste. Nici măcar nu vreau să intru în acest subiect, că e destul de delicat, o să îi dau doar simplu "0" şi o să trec mai departe. Bani. Deşi 2012 se preconiza a fi un an cu bani pentru capricorni (după spusele horoscopului zodiilor) nici la acest capitol nu am excelat. Am avut noroc cu activitatea pe care o fac pe lângă job-ul de zi cu zi, căci altfel nu îmi permiteam să rămân în oraşul acesta. Povestea e mult mai amplă şi dacă ar fi să o povestesc în detaliu mi-ar trebui câteva pagini bune, aşa că o să îi dau tot un "0". De neuitat şi faptul că am avut un "To Do List 2012" din care nu am reuşit să bifez nimic. Recunosc, au fost totuşi şi momente frumoase, călătorii prin lume şi faptul că am fost cu prietenii mei cei mai buni aici, dar mi-a fost greu să îmbrăţişez lucrurile pozitive, cu atâta negativism în jur. Totuşi ar merita un "1" acest aspect al vieţii mele. Pe 2013 nu mi-am propus decât să fiu sănătos şi fericit. Deocamdată nu sunt nici una nici alta, dar e doar începutul anului. Let's hope for the best! :)

Un altfel de Crăciun

     Ce este Crăciunul? Cu toţii ştim că de Crăciun se sărbătoreşte nașterea Domnului Nostru Iisus Hristos. Pentru cei mici însă are o altă semnificaţie, este momentul în care îl aşteaptă cu atâta nerăbdare pe Moş Crăciun, acel personaj mitic care le aduce cadouri, la fel cum magii i-au adus daruri pruncului Iisus. Ştiu şi eu cât de entuziasmat eram în dimineaţa de Crăciun şi cum alergam repede la bradul împodobit să văd ce cadouri mi-a adus Moşul. După părerea mea Crăciunul a devenit o sărbătoare comercială. Mulţi uităm defapt ce trebuie să sărbătorim, de multe ori ne gândim doar la cadouri fără să ne oprim măcar un moment să analizăm şi partea religioasă şi deosebit de importantă a acestei sărbători. Crăciunul pentru mine a fost şi va rămâne sărbătoarea preferată. Este momentul în care eşti înconjurat de cei dragi, familie, rude, prieteni şi de ce nu, iubit, iubită. An de an ne strângem colegii de generală şi liceu şi mergem cu colindul, iar pe mine sincer seara de Ajun mă încarcă pozitiv. Îmi sunt dragi, mi-a fost dor de ei, am trecut prin atâtea întâmplari minunate şi vreau să îi revăd şi să mai retrăim din acele momente, măcar în povestirile noaste care ne provoacă riduri pe feţe de la râs. De vreo doi ani însă parcă îmi este tot mai greu să adun vechea gaşcă, mi-e teamă să o zic dar...îmbătrânim! Intervin factori din exterior care infuenţează această aşa zisă "tradiţie" a noastră. Oricum, eu o să încerc pe cât îmi este cu putinţă să mai strâng grupul nostru de zâmbăreţi şi sper ca şi anul viitor să fiu destul de convingător. Dar destul despre un Crăciun normal, titlul postării este "Un altfel de Crăciun". De ce un altfel de Crăciun? Pentru că îmi doresc asta de câţiva ani buni. Nu ştiu, poate este influenţat de Crăciunul la americani, dar mi-l doresc şi nu o să renunţ la această idee de Crăciun perfect. Tot timpul mi-am imaginat cum ar fi să locuieşti la casă şi în seara de Ajun să stai în faţa unui şemineu, pe o păturică, ţinând în braţe persoana care-ţi este atât de dragă încât te-ai imagina stând acolo cu ea pentru totdeuna. În ochii amândurora s-ar oglindi flăcările jucăuşe ale focului din şemineu şi totul ar fi învăluit de linişte trupească şi sufletească. Apoi, peste ani, când sper să fiu binecuvântat şi cu "câţiva plozi", să îmi încânte privirea cu feţele lor pline de fericire când desfac cu repeziciune cadourile de sub brad. Cum am spus, ştiu că pare un Crăciun la indigo din filmele americane, dar de ce să nu îţi doreşti un astfel de Crăciun, când oricum filmul de cele mai multe ori este o transpunere în real al viselor şi dorinţelor noastre. Dacă viaţa ar fi ca în filme cred că ar trebui reinventată noţiunea de "fericire". Anul acesta, ca şi în alţi ani, am fost "singur", dar nu îmi pierd speranţa, pentru că "Good things come to those who wait" iar eu sunt un capricorn înzestrat cu multă răbdare. Crăciun fericit tuturor! Sănătate, fericire şi multe împliniri!