E o simplă întrebare, dar nu cred că are un răspuns atât de simplu. Eu cred că de vină e doar mintea umană, acest sistem complex care funcţionează ca un burete, dornic să asimileze cât mai multă informaţie, având un spaţiu nelimitat, care pare a fi păzit de un fel de gardian al minţii, a cărui misiune este să nu lase pe nimeni şi nimic să steargă nici cea mai mică amintire a trecutului, dureroasă sau nedureroasă. Aş vrea să uit atâtea lucruri, dar poate că nu sunt de dat uitării. Cred însă că dacă aş deţine pilula uitării, nu aş ezita, aş închide ochii şi aş înghiţi-o fără să mă gândesc la consecinţe. Aş începe o noua viaţă, cu o nouă identitate. Ar fi ca un fel de reîncarnare, doar că aş fi transpus în acelaşi corp. Salvează-mă de pilula uitării...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu