Cu paşi mărunţi spre un alt "Forever Alone on Valentine's Day"

Ce repede trece timpul. Parcă doar ieri am postat "Forever Alone on Valentine's Day" sau "True Love". Defapt aceste două articole le-am postat în 14 februarie 2011 şi 2012. Anul acesta m-am grăbit un pic cu articolul şi asta din pricina faptului că oricum nu o să sărbătoresc Valentine's Day deşi e al-3-lea an la rând şi cică "third time's the charm". Nu şi în cazul meu, ar fi culmea. M-am gândit puţin la sărbătoarea aceasta a iubirii. Sunt de aceeaşi părere ca şi anul trecut, trebuie sărbătorită, de ce nu? Dar mi-a trecut un gând prin minte, care m-a determinat să scriu şi anul acesta ceva. Deşi această sărbătoare nu are vârstă, m-am gândit că totuşi trăirile sunt altele, în funcţie de gradul de "tinereţe" al celor care sărbătoresc Valentine's Day. Oare nu sunt trăirile mai intense dacă eşti tânăr? Adulţii sunt împânziţi de problemele cotidiene încât nu cred că trăiesc această sărbătoare cum se cuvine. Probabil vor fi flori, vor fi praline de ciocolată, dar oare va fi pasiunea caracteristică "vârstelor fragede"? Cred că depinde şi de cât de tinere le sunt sufletele îndrăgostiţilor. Poate un cuplu de bătrânei, peste care timpul şi-a lăsat vizibil amprenta, trăieşte mai intens o sărbătoare de genul, prin simplul fapt că un singur buchet de flori poate declanşa un flashback într-o clipă. Doamna care l-a primit, în acel moment vede toate sărbătorile iubirii, că este vorba de Valentine's Day sau Dragobete, pe care le-a petrecut cu persoana care i-a dăruit florile respective. Eu văd lacrimi de fericire în acel moment, în ochii ei, nu ştiu de ce, dar aşa îmi imaginez. Vârsta a-2-a nu ştiu dacă trăieşte la fel de intens asemenea momente, dar cu siguranţă există şi excepţii de la regulă, asta dacă există o regulă, poate e doar ceea ce îmi imaginez eu. Tinereii o trăiesc intens, sunt sigur de asta. Când eşti tânăr nu ai atâtea pe cap, sufletul ţi-e mai deschis, mai dornic să se hrănească cu gesturi mici care în acel moment îţi fac inima să bată cu un "beat" mai mult pe minut sau mai puţin, atunci când un sărut îţi taie pur şi simplu răsuflarea...
     Happy Valentine's Day tuturor cuplurilor, iar pentru mine sper ca 2014 o să fie mai generos în privinţa acestei sărbători...sooner or later...

2012 revised

    Doamne ce an! Gânduri, planuri, liste, parcă toate au fost de prisos. Dacă ar fi să fac un bilanţ cu tot ce s-a întâmplat în 2012 şi aş aşeza plusurile şi minusurile într-o balanţă, mă tem că s-ar înclina mai mult spre rău. O să iau doar 3 lucruri din viaţă şi o să încerc să le asociez cu o cifră, "1" semnificând bine, iar "0" semnificând rău. Deci, să începem cu cel mai important lucru din lume, sănătatea. În 2012 nu pot să zic că am dus-o rău din acest punct de vedere, până pe sfârşitul anului, când pe lângă o tuse seacă de care nu mai scăpam cu tot felul de tratamente am mai avut şi marea surpriză de a afla că am o ruptură de menisc, aşa ca de final, că tot nu a mai venit apocalipsa mult aşteptată. Aşa că sănătăţii o să îi dăm un "0" pentru că am avut şi ani mai buni. Dragoste. Nici măcar nu vreau să intru în acest subiect, că e destul de delicat, o să îi dau doar simplu "0" şi o să trec mai departe. Bani. Deşi 2012 se preconiza a fi un an cu bani pentru capricorni (după spusele horoscopului zodiilor) nici la acest capitol nu am excelat. Am avut noroc cu activitatea pe care o fac pe lângă job-ul de zi cu zi, căci altfel nu îmi permiteam să rămân în oraşul acesta. Povestea e mult mai amplă şi dacă ar fi să o povestesc în detaliu mi-ar trebui câteva pagini bune, aşa că o să îi dau tot un "0". De neuitat şi faptul că am avut un "To Do List 2012" din care nu am reuşit să bifez nimic. Recunosc, au fost totuşi şi momente frumoase, călătorii prin lume şi faptul că am fost cu prietenii mei cei mai buni aici, dar mi-a fost greu să îmbrăţişez lucrurile pozitive, cu atâta negativism în jur. Totuşi ar merita un "1" acest aspect al vieţii mele. Pe 2013 nu mi-am propus decât să fiu sănătos şi fericit. Deocamdată nu sunt nici una nici alta, dar e doar începutul anului. Let's hope for the best! :)

Un altfel de Crăciun

     Ce este Crăciunul? Cu toţii ştim că de Crăciun se sărbătoreşte nașterea Domnului Nostru Iisus Hristos. Pentru cei mici însă are o altă semnificaţie, este momentul în care îl aşteaptă cu atâta nerăbdare pe Moş Crăciun, acel personaj mitic care le aduce cadouri, la fel cum magii i-au adus daruri pruncului Iisus. Ştiu şi eu cât de entuziasmat eram în dimineaţa de Crăciun şi cum alergam repede la bradul împodobit să văd ce cadouri mi-a adus Moşul. După părerea mea Crăciunul a devenit o sărbătoare comercială. Mulţi uităm defapt ce trebuie să sărbătorim, de multe ori ne gândim doar la cadouri fără să ne oprim măcar un moment să analizăm şi partea religioasă şi deosebit de importantă a acestei sărbători. Crăciunul pentru mine a fost şi va rămâne sărbătoarea preferată. Este momentul în care eşti înconjurat de cei dragi, familie, rude, prieteni şi de ce nu, iubit, iubită. An de an ne strângem colegii de generală şi liceu şi mergem cu colindul, iar pe mine sincer seara de Ajun mă încarcă pozitiv. Îmi sunt dragi, mi-a fost dor de ei, am trecut prin atâtea întâmplari minunate şi vreau să îi revăd şi să mai retrăim din acele momente, măcar în povestirile noaste care ne provoacă riduri pe feţe de la râs. De vreo doi ani însă parcă îmi este tot mai greu să adun vechea gaşcă, mi-e teamă să o zic dar...îmbătrânim! Intervin factori din exterior care infuenţează această aşa zisă "tradiţie" a noastră. Oricum, eu o să încerc pe cât îmi este cu putinţă să mai strâng grupul nostru de zâmbăreţi şi sper ca şi anul viitor să fiu destul de convingător. Dar destul despre un Crăciun normal, titlul postării este "Un altfel de Crăciun". De ce un altfel de Crăciun? Pentru că îmi doresc asta de câţiva ani buni. Nu ştiu, poate este influenţat de Crăciunul la americani, dar mi-l doresc şi nu o să renunţ la această idee de Crăciun perfect. Tot timpul mi-am imaginat cum ar fi să locuieşti la casă şi în seara de Ajun să stai în faţa unui şemineu, pe o păturică, ţinând în braţe persoana care-ţi este atât de dragă încât te-ai imagina stând acolo cu ea pentru totdeuna. În ochii amândurora s-ar oglindi flăcările jucăuşe ale focului din şemineu şi totul ar fi învăluit de linişte trupească şi sufletească. Apoi, peste ani, când sper să fiu binecuvântat şi cu "câţiva plozi", să îmi încânte privirea cu feţele lor pline de fericire când desfac cu repeziciune cadourile de sub brad. Cum am spus, ştiu că pare un Crăciun la indigo din filmele americane, dar de ce să nu îţi doreşti un astfel de Crăciun, când oricum filmul de cele mai multe ori este o transpunere în real al viselor şi dorinţelor noastre. Dacă viaţa ar fi ca în filme cred că ar trebui reinventată noţiunea de "fericire". Anul acesta, ca şi în alţi ani, am fost "singur", dar nu îmi pierd speranţa, pentru că "Good things come to those who wait" iar eu sunt un capricorn înzestrat cu multă răbdare. Crăciun fericit tuturor! Sănătate, fericire şi multe împliniri!

Impressed

    Recently I've watched an interesting movie, and I've particularly liked one of the lines in it. I think that there's some truth behind those lines, or at least I hope there is. The movie is entitled "The Perks of Being a Wallflower". I recommend it!

Are you happy?

      "Happiness is a mental or emotional state of well-being characterized by positive or pleasant emotions ranging from contentment to intense joy".

Why is it so hard to be happy sometimes? Basically  „you don’t need to have the best of everything, you only need to make the best of everything” . But sometimes that’s not enough, and that’s why I’m scared. I’m afraid I might lose my faith in the simple things, like seeing an old married couple still holding hands, or a little kid smiling at you for no reason, or worse, losing that feeling you have when there’s one of your favorite songs playing in your headphones.

I need to change something quick in my life. I don’t want to become an empty entity. I’ve got questions, I need answers so I can change. Change is good, life is change...

Life's hidden treasure

    Zilele acestea am descoperit o mică povestioară prin intermediul unei prietene bune. Mi-a plăcut foarte mult însă nu ştiu cine a scris-o aşa că o să o încadrez toată în ghilimele.
     "Un tânăr locuia într-un sat şi în fiecare dimineaţă când se trezea se uita pe geam şi vedea marea albastră iar departe la orizont o insulă strălucitoare. Pe acea insulă se zvonea din moşi strămoşi că ar  exista un cufăr cu o comoară, însă nimeni nu avusese curajul să înfrunte valurile mari încât să ajungă la acea insula. Toţi se temeau de rechinii fiorişi, de vântul puternic sau de valurile mari. Tânărul se trezea în fiecare zi cu acelaşi gând mistuitor: de a ajunge pe insulă şi de a găsi comoara. Cu toate acestea, temerile îi erau prea mari şi mereu îşi găsea altceva de făcut, încât să nu se mai gândească la insulă. Zilele au trecut iar tânărul a devenit adult, apoi a îmbătrânit. Gândind că oricum nu mai are mult de trăit, bătrânul s-a hotărât să înfrunte pericolele şi să ajungă cu orice preţ pe insulă. Într-o zi s-a aruncat în mare şi a înnotat spre insulă. Rechini nu a întâlnit, valurile nu l-au înnecat şi nici vântul nu l-a doborât. Toate fuseseră doar temeri gândite sau auzite. Într-un final a ajuns pe insulă. Un loc extraordinar, cum nu îi mai văzuseră ochii în toată viaţa sa. Primul gând care l-a încercat a fost că şi-ar fi dorit să-l descopere mai devreme, i-ar fi plăcut să trăiască toată viaţa pe insula aceea. În mijlocul insulei a găsit şi cufărul. L-a deschis şi înăuntru, un simplu bileţel, pe care scria : "Insula e comoara. Ai descoperit-o la timp încât să te poţi bucura de ea? Sau ai aşteptat prea mult?"
      Cred că mulţi oameni se regăsesc în această povestioară. De multe ori ne temem să facem un pas spre îndeplinirea unor dorinţe ascunse. Ne amânăm pur şi simplu visele, până când la un moment dat va fi prea târziu să ne mai bucurăm de ele, cum a păţit şi tânărul cu comoara de pe insula misterioasă. Ar trebui să ne facem mai mult timp pentru noi, pentru dorinţele noastre pentru că viaţa oricum e scurtă, timpul trece şi într-un final o să rămânem cu un gust amar pentru că nu am încercat măcar...
Eu am făcut primul pas spre un vis şi deşi încă nu e aşa cum mi-am imaginat, ştiu că nu o să regret pasul. Vremurile bune sunt chiar după colţ. SMILE! :)

How to overcome setbacks

Here is an example! :)